Fran, fotograful din Paris. Povestea românului care surprinde iubirea în Oraşul Luminilor

Când Fran Boloni a realizat, în urmă cu patru ani, că fotografia va fi cariera sa, tânărul care a crescut în Transilvania rurală a decis că nu va fi un fotograf oarecare în Oraşul Iubirii şi al Luminilor: „Pe mine o să mă cheme ‘The Paris Photographer’”. De atunci, aproape o mie de cupluri au trecut prin faţa obiectivului său, iar imaginile capturate de Fran sunt adevărate mărturii ale poveştilor de dragoste trăite de cei care apar în fotgrafiile sale. FAIN.live a vorbit cu Fran despre cariera sa, fotografia sa preferată şi cuplurile pe care le surprinde în imaginile văzute de sute de mii de oameni din toată lumea.

Din Transilvania în Paris, de la robotică la fotografie

“A fost un drum foarte lung, eu n-am ştiut niciodată ce îmi doresc de la viaţă, n-am ştiut ce vreau să fac. Sunt unii copii care spun că vor să fie doctori, eu n-am ştiut niciodată. În schimb am fost oportunist, adică dacă mi se deschidea o poartă mă duceam”, îşi descrie, Fran, pe scurt traseul de la un “copil răfăţat, comod”, până la tânărul care conduce unul dintre cele mai de succes studiouri foto din Paris.

Născut în Sighişoara, dar crescut, pe rând, în Cristuru Secuiesc şi Dumbrăveni, Fran ar fi trebuit să urmeze studiile în Budapesta, dar a refuzat, trecând doar Carpaţii până în Bucureşti, unde a făcut Politehnica. Aşa a ajuns student la robotică – “suna frumos, de viitor”. Numai că toţi prietenii de vârsta lui din oraşul natal plecau la muncă în Germania, aşa că Fran şi-a dorit şi el să încerce o experienţă după graniţă. A aplicat pentru o bursă Erasmus, dar ţara n-a fost Germania, ci Franţa – chiar dacă tânărul student nu vorbea o boabă din limba lui Voltaire:

“A trebuit să învăţ foarte repede, dar cred că mi-a fost uşor pentru că făcusem primele opt clase în maghiară, apoi liceul în română. În câteva luni vorbeam deja limba. Mi-am şi dorit mult să o învăţ, pentru că mi-era ruşine să nu pot vorbi cu oamenii”.

Şi-a continuat studiile cu un master şi apoi un doctorat, însă atunci când a fost momentul să scrie lucrarea finală a realizat că nu asta îşi doreşte să facă pentru tot restul vieţii.

“Am găsit un job în Paris ca şi consultant la o firmă, era februarie 2011. În momentul în care m-am mutat acolo mi-am dat seama că e un oraş care se cere fotografiat. Aşa că mi-am cumpărat un aparat foto şi, foarte repede, am început să fiu pasionat de tot ce era aspect tehnic. Nu am avut o pasiune pentru fotografie înainte, am avut un aparat foto mic, digital, cu care făceam poze la flori în grădină, testam modul macro, dar nu am învăţat fotografia până atunci. În 2011 şi 2012 am citit mult, învăţam, ieşeam în fiecare seară după lucru să fac fotografii. Şi vedeam că erau fotografi care aveau clienţi, miri şi mirese, de obicei asiatici, şi mi-am dat seama că e o piaţă, că aş putea să experimentez ceva. Am început să mă interesez de fotografia de cuplu, să fac poze unor prieteni, cupluri. Încă le mai am şi le arăt celor care vor să vadă diferenţa între când începi şi după câţiva ani de experienţă”, povesteşte Fran.

În 2012 a creat primul site de fotografie, se numea „Romantic Photography in Paris”.

„Era foarte ‘cheezy’, dar am început să am clienţi, să am cereri. Îmi scriau oameni că le plac pozele mele, mă întrebau cât costă o şedinţă… nici nu ştiam cât să cer. Atunci am început să mă educ, iar ăsta e unul dintre lucrurile importante pe care le-am învăţat în această aventură antreprenorială: e foarte important să investeşti timp şi bani în a te construi pe tine. Cea mai bună investiţie pe care o poţi face e în tine. Ce înveţi nu poate să-ţi ia nimeni. Am început să învăţ ce înseamnă un site care vinde, search engine optimisation pe Google, marketing…

Urmăream mulţi fotografi, mă inspiram de ei. Era un tip care era în State, dar venea din când în când să facă şedinţe – de fapt aventuri de logodnă – de vreo două-trei zile în Paris, iar tipul ăsta făcea nişte poze fantastice: siluete, porumbei care zburau, chestii creative. Îl urmăream pe Facebook şi a postat un mesaj în care zicea că vine în Paris, moment în care i-am scris şi l-a întrebat dacă are nevoie de un asistent, pentru că mi-ar face plăcere. Mi-a zis să ajung la Moulin Rouge, la un ‘champaigne shower’, şi am rămas wow! L-am asistat, am făcut şi eu câteva fotografii cu unul dintre aparatele lui. El mi-a deschis ochii din multe puncte de vedere – felul în care vorbea cu cuplurile, cum reuşea să le dea energie, să scoată ceva din ei încât ei se dedicau 100% imaginilor. Este o vorbă: ‘it takes two to tango’ (e nevoie de doi pentru un dans tango – n.red.). Pe de o parte e nevoie de cuplu, care trebuie să se dedice, şi de cealaltă parte e fotograful, care prinde momentul potrivit, foloseşte lumina”, spune tânărul.

Fotograful venit din State a fost şi cel alături de care Fran a pornit primul business, în 2014: „Kiss me in Paris”.

Lucrând în acest proiect, Fran a realizat că îşi doreşte să facă lucrurile diferit, să iasă din „turmă”. Atunci şi-a pus în minte faptul că vrea să fie „The Paris Photographer” (Fotograful din Paris – n.red.), nu doar „un fotograf din Paris”.

„Mi-am refăcut tot brandingul, de la site nou la Facebook şi referenţieri. După vreo trei luni am ajuns pe prima pagină Google. Din 2014 practic am sărit foarte tare – şi asta am învăţat pe parcurs, că poţi să fii cel mai bun, să ai cel mai bun produs, serviciu sau să faci cea mai bună artă, dacă nu te găseşte nimeni, nu faci nimic – iar asta mi-a schimbat mult viaţa: de la patru şedinte într-o lună am ajuns, în trei luni am renunţat la job pentru că nu mai făceam faţă la câte şedinţe aveam”, povesteşte Fran.

Provocarea numită Paris

Faptul că Fran e fotograf într-un oraş atât de atractiv pentru milioane de oameni din jurul lumii face ca lipsa clienţilor să nu fie o problemă. Însă, spune fotograful, ca el sunt sute, şi doar cei care pot să iasă din rând au garantat succesul.

„Cred că e uşor pentru că sunt în Paris şi e o piaţă destul de lucrativă, în schimb e şi o concurenţă foarte mare. Avem un grup de fotografi parizieni pe Facebook, unde suntem mai mult de o sută de fotografi, oameni care ne cunoaştem între noi, dar sunt foarte mulţi pe care nu îi ştim, de exemplu asiatici care vin doar pe durata verii. Provocarea intervine din punctul acesta de vedere, pentru că e greu să te diferenţiezi de ceilalţi fotografi, să fii unic, mereu cu un pas înainte”, spune Fran.

Cine vrea o şedinţă foto în Paris

Fran spune că există mai multe tipuri de cupluri care îşi doresc o şedinţă foto cu logodna, iar asta e un lucru esenţial pentru el: „să îţi cunoşti clienţii”.

„Avem o paletă foarte mare de clienţi, de la cupluri care vin în Paris şi vor să aibă suveniruri, nici măcar nu sunt logodiţi sau căsătoriţi, vor să facă asta pentru distracţie. Avem fete care vin singure şi vor să aibă fotografii pentru Instagram, pentru că Parisul nu e doar o destinaţie romantică, e şi fun, are un anumit şarm, eşti înconjurat de cultură, de mâncare – toate astea fac din oraş o destinaţie unde lumea vrea să vină măcar o dată.

Deşi admite că el şi colegii săi sunt specializaţi în şedinţe foto de cuplu, Fran spune că asta nu exclude o şedinţă foto de familie.

Cea mai faină poveste de iubire surprinsă în fotografii

„Pare surprinzător, dar oamnii care m-au ‘atins’ cel mai mult nu au fost un cuplu, ci o familie de sârbi din Canada – părinţii şi doi copii. Felul în care interacţionau între ei, cum vorbeau cu copiii şi cum se puratu, m-a făcut să îmi doresc să am şi eu cadrul acela. Suntem prieteni şi acum şi vin anual în Paris”, spune Fran.

„Ca şi cuplu, mă gândesc un cuplu care e pur şi simplu adorabil, tipul era atât de îndrăgostit de iubita lui, care acum îi este soţie, încât a făcut orice pentru ea. Ei sunt din Miami şi el a cumpărat inelul de logodnă de la Tiffany’s din Miami şi le-a spus celor de acolo că vrea să vină în Paris să o ceară pe iubita lui în faţa Turnului Eiffel. Cei de la Tiffany’s i-au zis că pot merge să bea şampanie la magazinul Tiffany’s de aici”, povesteşte fotograful.

Fran explică faptul că atunci când fotografiază o cerere în căsătorie surpriză există două scenarii: „dacă el are emoţii foarte mari, atunci îi rezerv o şedinţă şi o cere în timpul şedinţei, ori, dacă nu, facem o şedinţă tip ‘paparazii’, în care eu sunt un ‘turist’ care face poze, iar atunci când el ajunge într-un loc şi îmi dă semnalul, capturez ce se întâmplă.”

„În cazul celor doi a fost atât de emoţionantă cererea – conexiunea era atât de puternică, tipul atât de îndrăgostit şi ea plângea – a fost magic! Şi nu era o cerere foarte elaborată, cu limuzină sau calească, a fost o cerere simplă – la răsărit, la Turnul Eiffel, unde s-a pus în genunchi şi a cerut-o în căsătorie”, spune Fran.

În iunie, Fran a mers în SUA şi a fotografiat nunta celor doi:

Fotografia preferată a lui Fran

Fotograful din Paris spune că este important ca orice fotograf să îşi găsească un stil aparte, chiar dacă el nu şi-a ales neapărat un stil propriu:

„Eu sunt foarte flexibil – dacă e un cuplu care vrea fotografii dramatice, alb-negru, asta o să fac. Mi se pare foarte important ca atunci când ai un cuplu în faţă să faci fotografii care se potrivesc cu personalităţile lor. Văd foarte mulţi fotografi care îşi definesc stilul şi apoi ţin de el. Da, e important, dacă vrei să ai un feed constant în Instagram, dar în acelaşi timp, dacă eşti foarte tare, atunci poţi să creezi lucruri care spun ceva”.

„Asta e imaginea mea preferată din toate timpurile. De ce? Începem cu el: liniile duc spre el, eşti atras de el, observi un tip care îşi aşteaptă iubita. Apoi observi că eşti în Paris, observi liniile din decor care şi ele duc spre el. Apoi e o tipă care aleargă, vezi dinamica în linii şi rochia ‘flowy’ – tipul ăsta de rochii sunt preferatele mele, adaugă dinamică – apoi vezi elementul de lux – talpa roşie a pantofilor spune Louboutin (Christian Louboutin este un designer de încălțăminte care și-a lansat linia de pantofi de lux pentru femei în Franța în 1991. Din 1992, a încorporat în design-urile sale tălpile roșii lăcuite, care au devenit semnătura lui specifică – n.red.). Nu vedem faţa ei, nu ştim cum arată, doar că are picioare frumoase şi aleargă. Dar ce face fotografia asta foarte puternică e spaţiul gol între pantoful de pe piciorul stâng şi pământ. Dacă atingea, era o imagine statică. Faptul că e o distanţă îi dă imaginii un plus – este momentul decisiv, cel pe care tu ca fotograf trebuie să îl surprinzi, chiar dacă, de fapt, tu îl creezi, pentru că alegi când să declanşezi şi să capturezi momentul”.

De partea cealaltă a obiectivului

În urmă cu un an, Fran şi logodnica sa, Oana se căsătoreau şi era rândul lor să fie fotografiaţi în cele mai intense şi romantice momente din viaţa lor. Fran spune că a fost foarte frumos:

„Când eşti mire şi mireasă nu îţi dai seama neapărat de fotograf, nu-l vezi tot timpul, pentru că e o zi în care se întâmplă foarte multe lucru şi nu poţi fi atent la tot. Eu mi-am spus că vreau să profit de ziua aceea, toţi spun că se duce foarte repede. Şi în acelaşi timp, ca şi client – pentru că eram client – mi-am spus că am ales un artist în care am încredere – era o fată – şi că am să o las să facă tot ce credea ea mai bine. Ba mai mult, o să-i dau oportunităţi să creeze lucruri interesante. Aşa că m-am concentrat să profit de ziua respectivă şi să mă conectez cu soţia mea, pentru că aşa îi ofeream şi fotografului acele momente frumoase pe care să le captureze”.

De altfel, Fran crede că ziua aceea şi şedinţele de logodnă pe care le-a făcut înainte, l-au ajutat mult în cariera sa, mai ales pentru că şi-a dat seama de atuurile pe care le are şi ce îl diferenţează de ceilalţi fotografi.

Dincolo de talent

Fran spune că el, ca inginer, a învăţat să fie fotograf, iar un fotograf bun are nevoie de mult mai mult decât doar de talent.

„Pentru mine, tot ce am povestit, inclusiv despre fotografia mea preferată, a fost geometrie. Trebuie să ai un pic de talent, dar ce e important în domeniul acesta e să ai o personalitate agreabilă, pentru că în momentul în care tu te înţelegi bine cu cuplul – sunt oameni pe care nu-i cunoşti – poţi să-i fotografiezi în ipostaze destul de intime, înconjuraţi de oameni străini. Eu, ca fotograf, trebuie să-i motivez, să le dau confortul şi încrederea în ei şi în mine şi să-i destind, să-i relaxez, în aşa fel încât să fie naturale şi spontane imaginile”, explică tânărul fotograf.

“Îmi doresc să revin mai des în România, în vacanţă, dar şi să stau mai multă vreme şi chiar să ajut la proiecte locale, oameni care sunt pasionaţi”, Fran

sursa foto: The Paris Photographer