Un psiholog, un budist şi un preot intră într-un hotel

Ar putea fi începutul unui banc şi cu siguranţă ar fi unul care să te facă să zâmbeşti. Şi, într-un fel sau altul, despre asta a fost vorba în întâlnirea celor trei – o dezbatere cu titlul „Știință (Psihologie), Budism și Creștinism: Emoții Pozitive și Autoreglare Emoțională”. FAIN.live a participat la dezbaterea organizată de Asociaţia de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România (APCCR) şi Prietenii Editurii Rabten la DoubleTree by Hilton Hotel Cluj. Discuţia fost moderată de psihologul Daniel David, iar invitaţi au fost preotul şi profesorul universitar Ioan Chirilă, precum şi maestrul budist Jampa Lungtog.

În debutul dezbaterii, care şi-a propus să treacă emoţiile pozitive prin prisma celor trei viziuni diferite – cel puţin ca şi abordare, nu neapărat în esenţă – psihologul Daniel David a punctat că un astfel de dialog între ştiinţă şi religie trebuie stimulat, îndeosebi pentru a contracara efectele “pseudoştiinţei”.

Mai mult, potrivit psihologului clujean, discuţiile între oamenii de ştiinţă şi budişti sunt deja comune, însă subiectul dezbaterii – emoţiile pozitive şi efectele lor – e abia acum abordat în detaliu.

Cultivarea emoţiilor pozitive funcţionale, în viziunea psihologilor

Perspectiva psihologiei este una clară în privinţa acestor emoţii şi cum pot oamenii să le acceseze într-un mod pozitiv şi nu unul disfuncţional. Iar psihologul Daniel David spune că orice om le poate cultiva printr-o practică relativ simplă.

“Emoţiile pozitive pot să fie funcţionale sau disfuncţionale. Este foarte important când promovăm emoţiile pozitive să le promovăm pe cele funcţionale. Cum pot face asta (oamenii – n.red.)? În primul rând le-aş spune tuturor să-şi definească clar un set valoric, două-trei valori principale, cardinale, care să le coordoneze viaţa, să le ghideze comportamentele. Dacă ţi-ai definit setul valoric şi apoi ai acţiuni concurente cu acel set valoric, probabilitatea să ai o stare de fericire în forma a ceea ce se numeşte ‘viaţă cu sens’ (meaningful life în limba engleză) este foarte mare.

Al doilea lucru, să îşi înţeleagă foarte clar punctele tari pe care le au, care sunt aspectele tari în ceea ce priveşte caracterul lor: generozitate, creativitate etc. Să încerce apoi să facă acele lucruri, acele comportamente, să se implice în acele activităţi în care aceste puncte tari pot fi exprimate. Aşa vor avea sentimentul a ceea ce se cheamă ‘viaţă bună’ (good life în engleză).

De asemenea, cred că nu trebuie să evite să facă acele comportamente care pur şi simplu le produc o plăcere, chiar dacă are o coloratură mai hedonistă – dacă îţi place să joci fotbal, să ieşi cu prietenii la teatru, fă-o. Asta se cheamă ‘viaţă plăcută’ (pleasant life în engleză).

Sigur, e bine să le ai pe toate trei şi aşa oamenii vot fi mai mult fericiţi decât în starea de suferinţă. Sau, dacă apare o stare de suferinţă, nu va fi una clinică ci una care apare în viaţa oricărui om şi care poate fi o experienţă pozitivă în sensul că te ajută să înţelegi mai bine lucrurile”, a declarat Daniel David pentru FAIN.live.

“Mântuitorul n-a plâns de ciudă, nu s-a bucurat că a câştigat”

Preotul Ioan Chirilă crede că oamenii pot ajunge la emoţii pozitive pornind de la gândirea lor şi cum aceasta se reflectă în acţiunile faţă de semeni. Creştinismul nu neagă aceste emoţii, punctează preotul, dând ca exemplu trăirile lui Hristos şi cum acestea definesc o altfel de experimentare a lor.

“Primul lucru este gândirea pozitivă. În momentul în care vorbim de rugăciune, rugăciunea are şi îmbie doar la părţi pozitive. A fi pozitiv înseamnă a nu-i spune celuilalt ‘nu’ niciodată. Noi ne grăbim să dăm sfaturi, să criticăm. Dacă vă uitaţi în pildele lui Solomon, spune să nu te grăbeşti niciodată să sfătuieşti. Dar nici să nu-i întoarcem spatele. De multe ori nu o contribuţie materială realizează un efect pozitiv ci simpla noastră prezenţă în preajma celuilalt îi dă ocazia să iasă dintr-o stare de negativitate.

Pe urmă sunt emoţiile pozitive – nu le negăm, suntem definiţi de raţiune, voinţă şi sentiment. Numai că trebuie să privim că în toată activitatea Sa, Mântuitorul a repus pe sensul autentic afectele umane. N-a plâns de ciudă, a plâns din convingere că Dumnezeu îl ascultă. Nu s-a bucurat pentru că a câştigat la Loto sau a prins mult peşte, ci pentru că a putut să pregătească prânzul oamenilor.

Dacă învăţăm aceste forme de realizare a bucuriei, mergem într-o zonă a experienţei pozitive. Eu spun adesea că trebuie să fim mulţumiţi şi mulţumitori, adică o cultură euharistică”, a explicat preotul Ioan Chirilă pentru FAIN.live.

Preotul a explicat că cea mai importantă experienţă a unui creştin este realizarea fericirii întâlnirii cu Dumnezeu şi că în acest moment el trebuie să-şi pună o singură întrebare, însă “cuvintele sunt absente”.

“Stăm în acea stare de seriozitate, ţinem lumina lui Dumnezeu în linişte şi tăcere. În experienţa liturgică – a rugăciunii – avem multă experienţă în realizarea fericirii, care este adevărata întâlnire cu Dumnezeu. Scopul ultim al teologiei este să-l cunoşti pe Dumnezeu şi viaţa eternă. Când o descriem spunem că este fericirea eternă a Tatălui şi ne îndreptăm în fiecare zi pe această cale”, a completat Ioan Chirilă.

Budiştii văd fericirea ca ceva natural, firesc

Maestrul buddhist Jampa Lungtog, aflat în prima sa vizită la Cluj, a vorbit despre viziunea Budismului asupra emoţiilor pozitive şi, în general asupra fericirii (Jampa Lungtog a susţinut o conferinţă separată cu titlul “Ştiinţa fericirii” – n.red.).

“Este vorba despre însemnătatea pe care o acorzi termenilor. În Budism spunem că orice acţiune a minţii e acompaniată de o emoţie, de un sentiment, o senzaţie – care e fie agreabilă, dezagreabilă sau neutră. Şi de asta suntem motivaţi tot timpul, orice am face căutăm experienţa unei emoţii agreabile şi încercăm să le evităm pe cele dezagreabile.

Nu este atât o discuţie dacă este corect sau nu faptul că încercăm să obţinem emoţiile agreabile, pentru că avem tot dreptul să o facem, însă noi spunem că toate acţiunile şi eforturile sunt îndreptate spre acest scop.

Deci expresia ’emoţie pozitivă’ are două componente: emoţie, care este parte a funcţionării minţii, şi pozitiv. Ce înseamnă pozitiv? Pozitiv se referă întotdeauna la ceva plăcut, agreabile. Este identic cu bun. Când considerăm ceva bun? Dacă ne aduce un beneficiu şi ne ajută să ajungem la scopul nostru, care de obicei este fericirea.

În general, dacă schimbăm această definiţie, veţi vedea că există emoţii care sunt experiementate nu ca fericire, dar care sunt bune, pentru că ne ajută să ajungem la scopul nostru de a avea o stare mai stabilă de fericire în viitor.

Noi vedem lucruri în felul următor: doar existând ca o fiinţă umană există un nivel de bază de fericire, sau emoţii pozitive. Noi facem tot ce ne e în putinţă să îl distrugem. Cum facem asta? Îngrijorându-ne. Avem gânduri: poate asta se va întâmpla, poate asta… Apoi reacţionăm la evenimente exterioare, ceea ce provoacă dorinţă. Dacă e ceva frumos vrem să păstrăm, dacă e dezagreabil vrem să distrugem.

Cu furia este uşor de văzut că distruge complet toate emoţiile pozitive, toată fericirea. Sunt multe metode, feluri de a ne recunoaşte propria situaţie în relaţie cu alţii ca atunci când apare o situaţie dezagreabilă să fie declanşată o altfel de reacţie, nu cea aproape animală – ca un lătrat – ci una mai umană.

Este mai dificil cu dorinţa, care e acompaniată de o senzaţie care pare să fie agreabilă, aşa că ai putea să o clasifici ca o emoţie pozitivă. Asta ne distruge de asemenea stare de bază de fericire”, a explicat maestrul buddhist Jampa Lungtog.

Dezbaterea a atins şi alte noţiuni şi concepte din cele trei perspective, inclusiv viaţa după moarte, dar şi înainte de naştere, unde budismul şi creştinismul au viziuni diferite. Întreaga conferinţă poate fi urmărită mai jos: