„Tradiţia nu înseamnă să stai în trecut, tradiţia e un verb”

Conceptul de „tradiţional” a fost intens dezbătut în ultima perioadă în România – ba chiar supus la vot – aşa că o discuţie sinceră despre tradiţia românească şi una din piesele ei de rezistenţă pare una firească, probabil acum mai mult ca oricând. FAIN.live a vorbit despre subiect cu Andreea Tănăsescu, fondatoarea comunităţii La Blouse Roumaine şi a campaniei Give Credit, dar şi cea care a venit cu ideea Zilei Universale a Iei, una dintre cele mai de succes iniţiative privind tradiţiile româneşti.

Povestea comunităţii La Blouse Roumaine a început în urmă cu şase ani, când un proiect media care s-a dovedit a fi „înainte timpurilor”, după cum îl descrie Andreea Tănăsescu, a luat această formă. Succesul iniţiativei şi a ideii privind Ziua Universală a Iei, celebrată pentru prima dată pe 24 iunie 2013, a fost însă unul neaşteptat.

„Cumva ne doream ca acest tip de proiect să ajungă un soi de portdrapel, de brand cultural naţional, dar la ce nu ne-am aşteptat a fost viteza cu care lucrurile s-au propagat. Ne gândeam că vor dura patru-cinci ani, dar s-a întâmplat în patru luni. Asta ne arată puterea intenţiilor, dar şi a vitezei cu care orice gând, idee bună, penetrează societatea şi produce efecte”, a spus Andreea Tănăsescu.

Ce face ia românească specială şi de ce este la fel de legată de trecut cât e de viitor

Popularitatea iei a cunoscut o creştere spectaculoasă în ultimii ani, iar Andreea Tănăsescu spune că obiectul vestimentar tradiţional românesc nu trebuie privit ca ceva blocat în timp. De altfel, tocmai faptul că a trecut prin generaţii întregi care au căutat să o îmbunătăţească, păstrând canonul ei tradiţional, face ca ia să fie la fel de modernă ca orice piesă din colecţiile de ultimă oră.

Iar povestea iei, aşa cum e prezentată de Andreea Tănăsescu, e povestea unei comunităţi, unui neam, chiar a umanităţii, dacă e să ne gândim la lecţiile legate de sustenabilitate – iar aici merită amintită declaraţia Prinţului Charles, care, referindu-se tocmai la conservarea ecosistemelor în beneficiul oamenilor şi naturii, spunea că acestea sunt elementele cheie din Transilvania şi România la care ar trebui să se raporteze întreaga lume.

Plecând de la păstrarea iei ca piesă importantă a portului indiferent de provocările vremurilor şi ajungând la sensul conceptului de tradiţional tocmai prin exemplele generaţiilor anterioare, Andreea Tănăsescu spune o istorisire ce merită citită pe nerăsuflate:

„Toate ţările au o formă de port tradiţional, de îmbrăcăminte tradiţională, dar special (la portul românesc – n.red.) e modul în care noi l-am păstrat şi l-am conservat, indiferent că am avut momente în istorie când a fost complicat. Sunt şi tehnicile incredibile, de la croiuri la ţesut, la brodat, pe care româncele le-au inovat continuu. Portul tradiţional e legat şi de inovare şi tehnologie.

Imaginaţi-vă câte generaţii de femei au perfecţionat această cămaşă. Ea este piesa centrală și cea mai importantă a portului tradiţional românesc. În afară de păstrarea canoanelor, femeile românce au adaptat în permanenţă piesele portului la moda timpului. Şi dacă ne uităm în fotografii, ele într-adevăr rămân neschimbate, dar totuşi se adaptează sensibil la influenţele modei, ale perioadelor istorice și schimburilor comerciale. Este apoi tot ce semnifică ia şi faptul că au fost păstrate din generaţie în generaţie aceste semnificaţii – şi spirituale şi funcţionale și sociale. A ajuns să devină una dintre cele mai purtabile şi universale piese de port tradiţional din lume. Depăşeşte sfera unui obiect de identificare națională, deja cu ia se identifică femei, şi nu numai, din toată lumea. Nu ne limităm doar la IE ci la toate piesele portului tradițional, inclusiv purtate de bărbați.

Într-o eră a uniformizării, a veni cu povestea ta, cu felul în care au contribuit ai tăi la povestea lumii, este foarte important. Pe lângă mesajul identitar şi cultural, mai e şi cel funcţional – româncele au fost foarte practice. Aceste haine ne învaţă să fim sustenabili, să avem o relaţie bună cu natura, să nu producem deşeuri, să nu generăm pierderi – în croiul unei ii nu există niciun centimetru de pierdere. Deci pentru un desiger, IA nu trebuie să fie un simpul model estetic, ci o sumă de valori, un model de modă etică și sustenabilă.

Asta fac culturile tradiţionale în lume, fie că tradiţia se reflectă în felul în care păstrezi seminţe, reţete, chiar leacuri. E o cunoştere a lumii care în momentele delicate începe să se releve și să producă efecte salvatoare. Chiar şi cuvântul tradiţie vine de la latinescul traditio, care înseamnă a transmite mai departe. Noi transmitem mai departe un cumul de cunoştinţe necesare supravieţuirii umane. Şi le îmbunătăţim. Pentru că tradiţia nu înseamnă să stai în trecut, metaforic vorbind, tradiţia e un verb. Trebuie să mergem înainte, fiecare generaţie să îşi aducă darul său în ceea ce numim tradiţie şi să curăţe ceea ce nu mai funcţionează.”

Despre inspiraţie şi companiile de modă

La Blouse Roumaine a iniţiat, în 2017, o campanie intitulată Give Credit, care a pornit de la faptul că celebra casă de modă Dior a introdus în colecţia de toamnă trei piese originare din portul tradiţional românesc. Directorul artistic al Dior, Maria Grazia Chiuri, a fost destinatarul unei scrisori deschise care a fost distribuită de zeci de mii de ori, ajungând să fie un subiect de dezbatere internaţional.

„Inspiraţia este continuă şi aici se evidenţează forţa acestui obiect vestimentar. Însă felul în care este exploatat şi cultural şi comercial acest obiect – şi nu numai – lasă mult de dorit. Noi am postat de-a lungul timpului creatori de modă care s-au inspirat din ia românească şi în special creaţiile lui Yves Saint Laurent, care în 1981 a introdus o singură piesă în colecţia de toamnă-iarnă, o preluare a tabloului lui Henri Matisse. Dar în 1999 a dedicat o întreagă colecţie României şi a numit-o chiar “La Blouse Roumaine”, nu a disociat-o de originea ei”, explică Andreea Tănăsescu.

„Azi însă asistăm la preluarea obiectelor de port tradiţional românesc şi nu numai, cărora li se şterge identitatea. Apoi, comunitatea care a generat-o nu beneficiază deloc, nu-şi poate păstra tradiţiile şi meşteşugul pentru că artizanii nu pot face față concurenței venite din moda internațională. Odată ce sunt copiate de marile branduri intră într-un ciclu de recopiere pe care îl numim fast-fashion (modă rapidă – n.red.), care ajunge în două săptămâni în magazine şi gata! Ce ne interesează pe noi în campania Give Credit este crearea unui echilibru şi a unui schimb echitabil, care să lase loc creativităţii și să compenseze comunitatea, artizanii, asigurând cadrul prin care putem duce tradiția și meșteșugurile mai departe. Pentru că cine şi-ar mai dori să creeze când altcineva preia de-a gata o piesă, îmbunătăţită şi inovată de generaţii, o exploatează câteva săptămâni şi apoi dispare? Iar comunităţii care a generat-o i se ia dreptul de a valorifica acest patrimoniu”, a completat fondatoarea comunităţii.

În ideea de a promova şi mai mult ia şi portul tradiţional românesc, principalul proiect la care se lucrează acum este editarea unei reviste “La Blouse Roumaine”, una pe hârtie:

“Cred că ne dorim acea atingere, acel sentiment al materializării, după ani în care totul a fost legat de virtual, de abstract. Dar, mai important, o platformă de comunicare pentru subiectele vaste și complexe generate de IE și arta tradițională în secolul 21. Am lansat o campanie de strângere de fonduri, dar și o provocare pentru imaginea de copertă. Ne străduim ca pe 12 decembrie să fim gata de lansare, atât în România, cât și în străinătate.”

Cea mai faină experienţă din acest parcurs

În cei şase ani, Andreea Tănăsescu spune că a trăit momente excepţionale, însă reacţiile iniţiale la cea mai de succes iniţiativă a comunităţii au fost cele mai emoţionante – dincolo de cuvinte.

„Una dintre cele mai emoţionante experienţe a fost momentul în care am lansat în 2013 iniţiativa “Ziua universală a Iei” şi am început să primim din diaspora fotografii cu femei şi bărbaţi în port tradiţional şi în ii, alături de poze cu familiile şi scrisori de dor sfâşiitoare. Acolo a fost un moment extraordinar, greu de împărtăşit în cuvinte, pentru că e un moment foarte intim, de regăsire. Cred că a fost forţa care ne-a ajutat să mergem înainte”, spune Andreea Tănăsescu.

S-a ţesut, aşa cum se ţese fibra ţesăturii, legătura emoţională între oameni din toată lumea. E ca o pânză ţesută în jurul globului, care porneşte de la ie, Andreea Tănăsescu despre iniţiativa Ziua Universală a Iei.

La Blouse Roumaine

Pictura “La Blouse Roumaine” aparţine artistului plastic francez Henri Matisse şi a fost finalizată în arpilie 1940. Tabloul este celebru ca fiind prima lucrare ce a făcut cunoscută ia românească. Pictura înfăţişează o tânără ce purta o fusta albastră învoaltă şi o bluză albă cu însemne populare, totul pe un fundal roşu.

sursa foto principală: Mihaela Dincă Photography