În primul an, studenţii şi-au privit sceptici colegii cu păr alb. Apoi şi-au luat notiţe pe aceleaşi bănci şi au mâncat împreună la cantină. Acum, unii dintre ei dezbat probleme ce ţin de medicină, psihologie sau drept. Se întâmplă la Universitatea Vârstei a Treia (U3A) din Galaţi, singura din România de acest gen. FAIN.live a vorbit cu iniţiatoarea proiectului şi cea care coordonează activitatea programului european de învățare pe tot parcursul vieții de la Universitatea ”Dunărea de Jos”.
Anul universitar 2018-2019 a debutat la Universitatea Vârstei a Treia cu 200 de studenţi înscrişi la cele zece module, un număr record în cei trei ani de la înfiinţarea structurii.
Violeta Puşcaşu, profesor universitar, prodecan şi coordonator al programului de învăţare continuă, spune că ar fi fost şi mai mulţi studenţi de vârsta a treia înscrişi.
“Deocamdată desenez singură structura asta, ceea ce înseamnă contact cu 200 de oameni şi 70 de lectori voluntari, colegi, cadre universitarea majoritatea, care au propriile agende, ore, cursuri şi activităţi. Mai sunt şi invitaţi din diverse structuri, autorităţi locale sau chiar centrale sau din alte oraşe. Aşa că momentan nu putem să ducem mai mulţi studenţi”, spune profesorul universitar.
Cum a debutat universitatea dedicată vârstnicilor
În iunie 2016, senatul Universității ”Dunărea de Jos” a aprobat crearea universității vârstei a treia, ca laborator al Centrului de Cercetări Juridice, Administrative, Sociale și Politice. Ideea însă era ceva mai veche, iar Violeta Puşcaşu spune că a venit după ce s-a uitat “în curtea vecinului”.
“Ideea este mai veche. Eu predau demografie şi am descoperit că fenomenul îmbătrânirii demografice este unul instalat şi de lungă perspectivă. Fiind o facultate de şiinţe administrative, m-am uitat să văd care e răspunsul instituţiilor publice locale. După ce am văzut ce există în “târgul nostru”, m-am uitat şi la ce face vecinul de peste gard. Aşa am descoperit aceste universităţi ale vârstei a treia, care sunt cu miile la nivelul globului. Cred că sunt foarte puţine care nu mai au fenomenul numit universitatea vârstei a treia. Evident, în ţările dezvoltate sunt foarte numeroase – China are aproape 20.000 de astfel de universităţi, câteva zeci sunt în Franţa, iar în Cehia, Polonia şi Slovenia există cel puţin câte două”, a explicat prodecanul de la universitatea din Galaţi.
Cine sunt studenţii
Majoritatea studenţilor U3A sunt oameni cu studii superioare şi care au o carieră în spate, ceea ce-i face deschişi înspre cunoaştere. Însă nici cei care, pe hârtie, nu au acelaşi statut, nu sunt mai prejos.
„Configuraţia socio-profesională a cursanţilor seniori e dominată de oameni cu studii superioare. Aproape trei sferturi dintre ei sunt oameni care în viaţa activă au ocupat poziţii de decizie sau bazate pe studii superioare – ingineri, farmacişti, profesori foarte mulţi. Restul sunt oameni care au doar studii liceale, dar fără să fac niciun fel de aluzie răutăcioasă, oamenii au făcut liceul acum 50 de ani, ceea ce înseamnă nişte studii foarte serioase – ştiu şi acum Tabloul lui Mendeleev şi Luceafărul. Sunt oameni care au o cultură generală, oameni deschişi, pentru că numai o minte deschisă şi căutătoare revine la şcoală şi se aşează într-o postură care poate să fie uneori inconfortabilă – să stai să asculţi, să iei notiţe”, spune Violeta Puşcaşu.
Profesorii care vin la catedră – ca voluntari – sunt încântaţi de studenţii lor cărunţi.
„Sunt studenţi model din multe puncte de vedere. Şi ca atitudine faţă de corupul profesoral, sunt mai respectuoşi, mai atenţi, mai receptivi. Având în vedere că nu mai au nicio miză profesională viitoare şi nu învaţă pentru o diplomă ci pentru bucuria cunoaşterii au altă aşezare în ansamblul discuţiilor. Este o experienţă inedită şi pentru noi”, recunoaşte profesorul universitar.
Cel mai vârstnic student este înscris din primul an al universităţii pentru seniori – atunci avea 85 de ani, iar acum are 87.
“Este un domn care călătoreşte foarte mult, fiica lui trăieşte în străinătate, ştie foarte multe lucruri şi e foarte dinamic. Faptul că aude sau vede mai puţin bine decât acum 30 de ani sunt chestiuni secundare”, îl descrie Violeta Puşcaşu pe domnul Gingăraşu.
Pofta de cunoaştere face din seniori nişte „rebeli”
Studenţii Universităţii Vârstei a Treia se pot înscrie, la început de an, la maxim trei module pe semestru – sunt zece de toate: Drept, Medicină, Artă, Cultură şi Civilizaţie, Istorie, Filosofie şi Teologie, Kinetoterapie, Economie, Geopolitică şi Relaţii internaţionale, Psihologie şi Pedagogie intergeneraţională, Nutriţie şi Ştiinţa alimentaţiei, Ştiinţă şi Inginerie şi Turism. Chiar dacă la început unele dintre module sunt mai atractive, pe parcurs, studenţii seniori au decis să ignore regulile – cu voia profesorilor – şi să participe şi la alte cursuri, chiar dacă nu erau înscrişi oficial.
“Sunt module mai solicitate, la înscriere foarte mulţi au ales Medicină, Nutriţie şi Turism. În fiecare an, un student senior teoretic n-ar putea să le parcurgă pe toate zece, doar şase. În mintea mea, când am decis acest sistem, a fost că îi voi determina să vină şi anul viitor. Dar n-a fost nevoie de stratagema asta pentru că au revenit oricum, şi oricum n-au prea ţinut seama de modul. Dacă le-a sunat o prelegere interesantă, la un modul la care nu erau înscrişi, au mers şi acolo. I-am lăsat să migreze între cursuri. Însă cineva care doreşte să se ducă la toate cred că nu ar putea, pentru că sunt cursuri de luni până vineri, de la 10 la 12 şi de la 16 la 18”, a explicat profesorul universitar.
Universitatea ajută la o apropiere între generaţii
Unul dintre efectele observate de Violeta Puşcaşu după doi ani de U3A este faptul că între cele două generaţii de studenţi a apărut o oarecare apropiere, deşi la început ambele „tabere” se priveau cu scepticism:
„Noi am adus universitatea vârstei a treia în mijlocul cetăţii şi al studenţilor tineri care, în primul an, s-au uitat curioşi la domnii şi doamnele cu părul alb şi aceştia din urmă se simţeau la rândul lor un pic jenaţi de tinereţea copiilor care le puteau fi nepoţi. Apoi am început să-i aducem la câteva cursuri comune, au mers la cantina restaurant şi au mâncat împreună, s-au văzut mai des acolo. Încet s-au obişnuit unii cu alţii şi acesta e primul semn că dacă generaţiile stau mai mult împreună şi se văd mai des, probabil că şi diferenţele de viziune ar putea fi mai uşor de trecut – nu zic că n-ar mai exista. Nici nu ne-am pus problema ca prim scop să cântărim cum se poziţionează tinerii faţă de vârstnici şi invers, pur şi simplu a fost o consecinţă”.
Totuşi, spune profesorul universitar, există anumite diferenţe care sunt mai greu de conciliat.
„Lucrând cu ambii, observ că sunt, din păcate, puţine punţi de comunicare. Pe de o parte pentru că vârstnicii cu care lucrăm noi chiar sunt oameni cu anumită deschidere, dar care, obiectiv, prin natura înaintării în vârstă, au şi nişte limitări şi acea uşoară autosuficienţă sau superioritate care rupe din comunicare. La fel, tinerii nu au foarte multă deschidere în a înghiţi sau a primi pe nemestecate ce spune domnul sau doamna. După doar doi ani de experienţă n-aş vrea să trag o concluzie, dar mai vorbim peste zece ani…”, spune coordonatorul programului de învăţare continuă.
Un alt efect observat a fost faptul că pentru unii dintre studenţii de vârsta a treia, U3A „este chiar o formă de a scăpa sau de a trece în plan secund tentaţia de a fi foarte legaţi de chestiunile de politică sau economie”.
„E o formă de ridicare, înălţare intelectuală, care până la urmă face bine şi psihicului şi sănătăţii fizice şi calităţii vieţii intelectuale”, Violeta Puşcaşu.
